MÚCUS s. n. Secreție produsă de celulele mucoase ale unor glande. – Din lat., fr. mucus. Vezi definitia »

VITÉLLUS s. n. Nume dat citoplasmei oului, care prin dezvoltare devine embrion. – Din fr., lat. vitellus. Vezi definitia »

PAPÍRUS s.n. Plantă erbacee acvatică din a cărei tulpină membranoasă se scoteau niște foițe, folosite în antichitate și în evul mediu pentru a se scrie pe ele; foiță, foaie obținută dintr-o asemenea plantă. ♦ Manuscris scris pe astfel de foi. [Pl. -suri. / < fr., lat. papyrus, cf. gr. papyros]. Vezi definitia »

BAUHAUS, școală de arhitectură și artă aplicată, înființată în 1919 de W. Gropius la Weimar și tranferată în 1925-1932 la Dessau. A unit instruirea tehnică cu cea artistică, în vederea obținerii sintezei tuturor artelor in cadrul unei arhitecturi funcționale. Reprezentanți principali: Paul Klee, Wassily Kandinsky, Johannes Itten, Josef Albers, László Moholy-Nagy. Vezi definitia »

ENDONUCLEÓLUS s. n. aria necolorată dintr-un nucleu. (< engl. endonucleolus) Vezi definitia »