OPERAȚIONALÍSM s. n. (Fil.) 1. Concepție gnoseologică neopozitivistă potrivit căreia noțiunile nu pot avea decât conținut operațional, întrucât semnificațiile sunt generate de operații intelectuale. 2. Metodologie care pune în evidență funcția operatorie, instrumentală a conceptelor și a teoriilor științifice. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. operationalism. Vezi definitia »

ELECTORALÍSM s. n. orientare în sens demagogic a politicii unui partid sau guvern în apropierea alegerilor. (< fr. électoralisme) Vezi definitia »

CENTRALÍSM s. n. Sistem de organizare administrativă, economică sau politică, potrivit căruia instituțiile locale se află (în orice problemă) în subordinea instituțiilor centrale și lucrează după dispozițiile acestora. ♦ (Ieșit din uz) Centralism democratic = principiu de bază propriu organizării și activității partidelor comuniste și muncitorești, care susținea îmbinarea centralismului cu democrația, conducerea centralizată cu participarea membrilor colectivității. – Din fr. centralisme. Cf. rus. țentralizm. Vezi definitia »

CONCORDÍSM s. n. Concepție care caută să pună de acord învățătura biblică cu rezultatele științei. – Din fr. concordisme. Vezi definitia »

MOLDOVENÍSM, moldovenisme, s. n. Particularitate lingvistică specifică vorbirii moldovenilor. – Moldovean + suf. -ism. Vezi definitia »