INDÍCIU s. n. semn, dovadă concretă potrivit căreia se poate deduce existența unui lucru. ◊ particularitate după care poate fi recunoscut un obiect, un fenomen, un fapt. ◊ (jur.) faptă, împrejurare care poate servi ca probă într-un proces. (< lat. indicium, după fr. indice) Vezi definitia »

ZMEURÍU, -ÍE, zmeurii, adj. De culoarea zmeurii; roșiatic. [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -iu. Vezi definitia »

a-l mânca viermii de viu expr. a fi foarte leneș și murdar. Vezi definitia »

ISÓDIU s. n. cântec de intrare al corului, satiric, în teatrul antic grec. (< it. isodio, gr. eisodos) Vezi definitia »

VATICÍNIU s.n. Vaticinație. [Pron. -niu. / < lat. vaticinium]. Vezi definitia »