pujníță, pujníțe, s.f. (reg.) casă urâtă. Vezi definitia »

RETICULÍTĂ s. f. inflamație a țesutului reticulat. (< fr. réticulite) Vezi definitia »

fonfoánă, fonfoáne, s.f. (reg.) femeie care vorbește încurcat. Vezi definitia »

AMBUȘÚRĂ, ambușuri, s. f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă aerul cu gura; muștiuc. – Din fr. embouchure. Vezi definitia »

ZBURĂTÚRĂ, zburături, s. f. 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ (Înv.) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburătură de praștie. – Zbura + suf. -ătură. Vezi definitia »