nit (nituri), s. n. – Cui bont. Germ. Niet(e). – Der. nitui, vb. (a bate nituri); nituială, s. f. (nituire); nituitor, s. m. (muncitor care nituiește). Vezi definitia »

CĂZNÍT, -Ă, căzniți, -te, adj. 1. Muncit, împilat, asuprit, torturat. 2. Făcut cu mult efort (și fără prea mare succes). – V. căzni. Vezi definitia »

PRERAFAELÍT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al prerafaelitismului. (< fr. préraphaélite) Vezi definitia »

VÂRFUÍT, -Ă, vârfuiți, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; țuguiat, ascuțit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui. Vezi definitia »

aromit, -ă, aromiți, -te, adj. 1. adormit, somnoros. 2. beat Vezi definitia »