tínă (-ni), s. f. – Noroi, nămol, glod. Sl. (ceh., rus.) tina (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 411). Se folosește mai ales în Trans. – Der. tinos, adj. (noroios, mocirlos); tinoavă, s. f. (Trans. de N, mocirlă, baltă de noroi); întina, vb. (a murdări cu noroi, a umple de noroi; a păta; a prihăni). Vezi definitia »

CAVÍLĂ s.f. Piesă întrebuințată la legarea de catarg a parâmelor care manevrează velele. ♦ Fiecare dintre mânerele fixate pe cercul cârmei ca o prelungire a spițelor. [Var. cavelă s.f. / < it. caviglia]. Vezi definitia »

HIDROPLÁSMĂ s. f. constituent lichid al protoplasmei. (< engl. hydroplasm) Vezi definitia »

HOBÁNĂ s.f. v. hoban. Vezi definitia »

suleálă, suléli, s.f. (reg.) însăileală. Vezi definitia »