șugubí, șugubéz, vb. IV (reg.) a păgubi (pe cineva) prin înșelăciune. Vezi definitia »

bi- Prefix de origine neol., care indică în principiu reduplicarea ideii exprimate în continuare. În practică, însoțește adesea cuvinte care, ele singure, nu sunt folosite în rom.: bicolor, bilinguu, biman, bimestru, etc. față de formațiile pe baza cuvintelor care au și uz independent: bilateral, bimensual, bioxid, etc. Lat. bis mai ales prin intermediul fr. bi-. Vezi definitia »

ÎMBI, -E num. col. (Înv.) Amândoi, ambii. – Lat. *ambi, ambae. Vezi definitia »

ciujbi, ciujbesc v. t. (intl.) 1. a fura 2. a bate. Vezi definitia »

DEOSIBÍ vb. IV. v. deosebi. Vezi definitia »