Definita cuvantului brâncuță
BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Brâncă1 + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu brâncuță
TELEMĂSÚRĂ s.f. (Tehn.) Transmitere la distanță a rezultatelor unei măsurători efectuate. [După fr. télémesure]. Vezi definitia »
BACHELÍTĂ s. f. Rășină sintetică obținută prin tratarea formolului cu fenol, utilizată ca materie plastică pentru confecționarea unor obiecte tehnice sau de uz casnic. – Din fr. bakélite. Vezi definitia »
ASFINȚÍTĂ s. f. (Rar, în expr.) Asfințita soarelui = asfințit (1). – V. asfinți. Vezi definitia »
hostopoácă s.f. (reg.) furcitură, claie de fân. Vezi definitia »
PĂINJENÍȚĂ, păinjenițe, s. f. (Rar) Femela păianjenului (1). [Pr.: pă-in-] – Păinjen + suf. -iță. Vezi definitia »