CONSTRÚCȚIE s.f. 1. Faptul de a construi: construire. ♦ Alcătuire, compunere. 2. (Concr.) Lucru construit, clădire, lucrare, edificiu. 3. Aranjamentul, aranjarea cuvintelor potrivit regulilor gramaticale ale unei limbi. [Gen. -iei, var. construcțiune s.f. / cf. fr. construction, lat. constructio]. Vezi definitia »

TOXIINFÉCȚIE s. f. infecție datorată acțiunii unor toxine secretate de microbi asupra organismului. ♦ ~ alimentară = infecție provocată de alimente contaminate cu substanțe toxice. (< fr. toxi-infection) Vezi definitia »

NOZOLOGÍE s.f. v. nosologie. Vezi definitia »

MONOGAMÍE s. f. 1. formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie are o singură soție, respectiv un singur soț. 2. conviețuire a unui mascul cu o singură femelă. 3. stare a unei flori sau plante monogame. (< germ. Monogamie, fr. monogamie) Vezi definitia »

FETOMETRÍE s. f. procedeu radiologic de măsurare a diametrului capului fetal. (< engl. fetometry) Vezi definitia »