SĂLBĂTICIÚNE, sălbăticiuni, s. f. 1. Animal sălbatic. ♦ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăiește izolată, retrasă, departe de oameni și de civilizație. 2. Loc sau ținut sălbatic, pustiu; starea unui ținut sălbatic. [Var.: (pop.) sălbătăciúne s. f.] – Sălbatic + suf. -iune. Vezi definitia »

DEVOLUȚIÚNE s.f. Trecere a unei averi, a unui drept de la o persoană la alta. ♦ Drept care, în unele țări, acordă moștenirea cu preferință fiicelor din prima căsătorie decât fiilor din a doua. [Var. devoluție s.f. / < fr. dévolution]. Vezi definitia »

EMONCȚIÚNE s. f. eliminare a umorilor superflue (mucozități etc.). (< fr. émonction) Vezi definitia »

PERCUȚIÚNE s.f. v. percuție. Vezi definitia »

DESCENSIÚNE, descensiuni, s. f. (Livr.) Coborâre, scădere. – Din lat. descensio, -onis. Vezi definitia »