MELI-, -MÉL elem. „miere, nectar”. (< fr. melli-, -mel, cf. lat. mel, mellis) Vezi definitia »

corcolí, corcolésc, vb. IV (pop.) 1. a îngriji prea mult de ceva sau de cineva; a răsfăța, a alinta, a dezmierda, a cocoli, a cocoloși, a răzgâia. 2. (refl.) a pierde timpul cu lucruri de nimic, a se codi, a zăbovi. 3. (refl.) a se culca, a se ghemui. Vezi definitia »

pănășlí vb. IV refl. (reg.; despre pereți) a se umezi, a se mucegăi. Vezi definitia »

CROHMĂLÍ, crohmălesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scrobi. – Din crohmală. Vezi definitia »

jinăcălí, jinăcălésc, vb. IV (reg.) a muia rufele în apă. Vezi definitia »