MÓNSTRU, monștri, s. m. 1. Ființă mitologică cu corpul format din părți ale unor animale diferite sau din unele părți de om și altele de animal. 2. Ființă care se naște cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat. 3. Namilă, matahală. ♦ (Fig.) (Adjectival) De proporții mari, extraordinar, neobișnuit. – Din lat. monstrum, fr. monstre. Vezi definitia »

SFIGMOMANOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale; sfigmotensiometru, tensiometru (2). (< fr. sphygmomanomètre) Vezi definitia »

STRATAMÉTRU s.n. Instrument cu ajutorul căruia se pot măsura într-o sondă înclinarea și direcția stratelor geologice. [< fr. stratamètre, cf. gr. straton – strat, metron – măsură]. Vezi definitia »

FRU-FRÚ I. s. n. 1. foșnet ușor pe care îl produc țesăturile (de mătase). 2. (fig.) confuzie, agitație; entuziasm, avânt. II. adj. inv. frivol, ușuratic. (< fr. froufrou, it. fru-fru) Vezi definitia »

pentru domeniul ferviar: este aparatul aflat în biroul de mișcare sau în cabinele tehnice cu instalații de semnalizare din stațiile de căi ferate unde se realizează interblocaje între diferite părți de instalații și de unde se pot manipula de către personalul autorizat instalații feroviare (macazuri, saboți de deraiere, bariere, semnale, frâne de cale, etc.) Vezi definitia »