joi s. f. – Ziua a patra a săptămînii. – Mr. gioi(a), megl. joi. Lat. (dies) Iōvis (Diez, I, 213; Pușcariu 911; Candrea-Dens., 906; REW 4594; DAR); cf. it. giove(di), prov. jous, fr. jeu(di), sp. jueves. Der. joian (var. jo(i)can), s. m. (nume dat de obicei boilor care se nasc într-o joi); joică, s. f. (nume de vacă); joimăriță, s. f. (ființă imaginară cu puteri malefice care le amenință pe femeile leneșe; obicei popular, conform căruia un flăcău merge din casă în casă, prefăcîndu-se că este un duh rău), de la joia mare sau joimari. Vezi definitia »

țiclói s.m. (reg.) 1. țiclean. 2. ciocănitoare. 3. pești mărunți. 4. vârf ascuțit de deal. 5. târnăcop. 6. țurțur. Vezi definitia »

RĂSCROÍ, răscroiesc, vb. IV. Tranz. A tăia un material de croitorie urmând linia gâtului sau a brațelor; p. gener. a croi un material după măsură. – Răs- + croi. Vezi definitia »

ȘIȘCÓI s. Stafie. Strigoi. Vrăjitor. [Dicționarul de sinonime al limbii române de Luiza Seche și Mircea Seche] Vezi definitia »

negrói, -oáie, adj. (reg.) negricios, negros. Vezi definitia »