armán (armáne), s. n. – 1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele. – 2. Rotocol, cerc. – Var. harman, armean. Tc. harman (Șeineanu, II, 23; Lokotsch 869), cf. bg., sb. harman. – Der. armangiu, s. m. (paznic de hambar); armănit, s. n. (treierat). Vezi definitia »

FRANCISCÁN, -Ă s.m. și f. Călugăr(iță) aparținând unui ordin catolic, fondat de Francesco d´Assisi în 1209. // adj. Care aparține acestui ordin. [Cf. it. francesco, fr. franciscain]. Vezi definitia »

BIOMETÁN s. n. Biogaz. [Pr.: bi-o-] – Bio- + metan. Vezi definitia »

cimerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. cimeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. cimeriánă, pl. cimeriéne Vezi definitia »

BOGDAN, Petru (1873-1941, n. Miroslăvești, jud. Iași), chimist român. Acad. (1926), prof. univ. la Iași. Creator al învățămîntului de chimie fizică din România. Cercetări în domeniul disociației electrolitice, al constituției moleculare a lichidelor („Teoria cinetică”, „Curs de chimie fizică”). Vezi definitia »