ÁLĂ s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala) Vezi definitia »

JUMÁRĂ s.f. (În special la pl.) Bucățele de slănină obținute după topirea și stoarcerea acesteia de grăsime; se consumă rece, ca atare sau sub formă de pastă unsă pe pâine de casă, ca gustare; prin ext. jumări de ouă sau ouă-jumări = ouă amestecate în timp ce sunt prăjite, având aspect asemănător, dar fără a conține jumări. Vezi definitia »

ELECTROFORÉZĂ s.f. (Fiz.; med.) Metodă de analiză bazată pe migrarea cu viteză diferită a produșilor chimici în soluții prin care circulă un curent electric. [< fr. électrophorèse]. Vezi definitia »

ANTÍCVĂ s.f. (Poligr.) Familie de litere drepte, opuse celor cursive. [Cf. germ. Antiqua, lat. antiqua]. Vezi definitia »

iójdă s.f. (reg.) viță. Vezi definitia »