CONCLÚZIE s.f. 1. Gândire, judecată care rezultă dintr-un șir de constatări sau de argumente; încheiere. ♦ Ultima parte a unei expuneri. ◊ A trage concluzii = a rezuma ideile emise de participanții la o dezbatere arătând consecințele care se impun în urma celor discutate. 2. Judecată finală a unui silogism. ♦ Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstrației. 3. (La pl.) Încheiere a unei chestiuni, făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere. ◊ A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces. [Gen. -iei, var. concluziune s.f. / cf. lat. conclusio, fr. conclusion, it. conclusione]. Vezi definitia »

DECALCOMANÍE s. f. Procedeu de decorare a unor obiecte de sticlă, porțelan etc. prin transpunerea pe suprafața lor a imaginilor de pe o hârtie specială, folosită ca suport provizoriu. – Din fr. décalcomanie. Vezi definitia »

AUTOTIPÍE, (2) autotipii, s. f. 1. Procedeu fotochimic de executare a unui clișeu, care redă nuanțele de umbră și lumină prin descompunerea imaginii în puncte sau în linii. 2. Clișeu sau reproducerea unui clișeu, obținute prin autotipie (1). [Pr.: a-u-] – După fr. autotypie (< gr.). Vezi definitia »

CONTRASTÁLIE s. f. valoarea penalizării aplicate de armator navlositorului pentru depășirea timpului de încărcare-descărcare stipulat în contract. (< contra¹- + stalie) Vezi definitia »

COLESTEROLURÍE s. f. prezența colesterolului în urină. (< fr. cholestérolurie) Vezi definitia »