ULIÚȚ, uliuți, s. m. Ulișor. – Din uliu + suf. -uț. Vezi definitia »

CESULÉȚ, cesulețe, s. n. Diminutiv al lui ceas. – Ceas + suf. -uleț. Vezi definitia »

HÂRBÚȚ, hârbuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui hârb. – Hârb + suf. -uț. Vezi definitia »

RÁBIȚ s. n. Plasă de sârmă galvanizată, cu ochiuri mari, folosită pentru fixarea tencuielilor pe suprafața unor elemente de construcție la care tencuiala aderă greu sau pentru executarea unor ornamente. – Et. nec. Vezi definitia »

șliț (-țuri), s. n. – Crestătură, despicătură. Germ. Schlitz (Candrea). Vezi definitia »