ASTATÍNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. [Pr.: -ni-u] – După fr. astatine, germ. Astatine. Vezi definitia »

BEȘLÍU, beșlii, s. m. (Înv.) Soldat (turc) de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. ♦ (La pl.) Corp de cavalerie alcătuit din astfel de soldați. – Tc. beșli. Vezi definitia »

cliúciu, cliúciuri, s.n. (înv.) 1. cheia unei probleme, formula care o rezolvă. 2. tâmpla capului. 3. cârlig de care se atârnă un vas pentru fiert în coliba lucrătorilor de păduri. Vezi definitia »

palimargíu s.n. (înv.) băț cu fitil la vârf pentru aprins felinarele. Vezi definitia »

MEMÓRIU s.n. 1. Expunere, dare de seamă amplă privitoare la o chestiune, la un fapt, la o situație. ♦ (La pl.) Culegere de lucrări, conferințe etc. făcute în cadrul unei societăți literare, științifice etc. 2. Cerere în care motivele și faptele sunt expuse pe larg. [Pron. -riu. / < mémoire, după memorie]. Vezi definitia »