FALAITÁR, falaitari, s. m. Călăreț pe unul dintre caii înaintași înhămați la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie și care ținea caii de dârlogi. – Din rus. foreitor, germ. Vorreiter. Vezi definitia »

șpanár, șpanáre, s.n. (reg.) cuțit special de făcut draniță. Vezi definitia »

schijár, schijére, s.n. (reg.) cratiță de fontă cu piciorușe. Vezi definitia »

PROLETÁR, -Ă I. adj. referitor la proletariat, care aparține proletariatului. II. s. m. f. 1. cetățean sărac, liber, din Roma antică. 2. muncitor salariat din societatea capitalistă, lipsit de mijloace de producție. (< fr. prolétaire) Vezi definitia »

RICERCÁR s. n. Compoziție muzicală polifonică, anterioară fugii, alcătuită din mai multe secțiuni (fiecare având tema sa proprie), care se cântă fără întrerupere, capriciu, fantezie. – Din it. ricercare. Vezi definitia »