ULTRAMONTÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) de dincolo de munți. (< fr. ultramontain) Vezi definitia »

EMINESCIÁN, -Ă, eminescieni, -e, adj. Care aparține lui Eminescu, privitor la Eminescu, în genul operei lui Eminescu. [Pr.: -ci-an] – Eminescu (n. pr.) + suf. -ian. Vezi definitia »

RĂCÁN, răcani, s. m. (Depr.) Recrut (în armată). – Probabil contaminare între rec[r]ut și râtan. Vezi definitia »

comán s. n. – Diavolul. Cuvînt rar, atestat o singură dată, în Mold. După DAR, de la numele cumanilor, popor turanic care a ocupat partea răsăriteană a României în sec. XI-XIII; însă această ipoteză este puțin probabilă. Este posibil să fie vorba de un der. cu suf. – man, de tipul *drăcoman, cf. gogoman, hoțoman, pronunțat pe jumătate din scrupule de tip tabu. Vezi definitia »

CONIACIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul subetaj al senonianului. (< fr. coniacien) Vezi definitia »