Definita cuvantului abukir
ABUKIR [Abū Qῑr], localit. în Egipt, la NE de Alexandria. În apropierea ei au avut loc cîteva bătălii: la 1 august 1798, flota engleză, comandată de amiralul Nelson, a distrus flota franceză, comandată de amiralul Brueys; la 24-25 iul. 1799 Napoleon Bonaparte i-a învins pe otomani, iar la 8 martie 1801 armata franceză din Egipt a fost înfrîntă de cea engleză.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu abukir
cimitír (cimitíre), s. n. – Teren unde se îngroapă morții. – Var. (înv.) chimitir, megl. chimitiriu. It. cimiterio, și înainte (sec. XVIII și mr.) din ngr. ϰοιμητήριον. Este cuvînt folosit în Munt. și Olt. (ALR, I, 3019. Vezi definitia »
bir (bíruri), s. n. – 1. Tribut. – 2. Impozit, dare. Tc. birr „dar” (Moldovan 423); cf. bg., sb., cr., slov. bir „impozit”, mag. bér „salariu, leafă”. În general, se admite etimonul mag. (Cihac, II, 482; DAR; Gáldi, Dict., 85); însă în mag. este împrumut și sensul nu coincide. După Miklosich (Slaw. Elem., 14; Fremdw., 78; Lexicon, 22) cuvîntul rom. provine din sl. birŭ; dar Berneker 57 recunoaște că sl. nu provine din mag. și, prin urmare, nu poate proveni decît din tc. sau din rom. Confuzia între „dar” și „impozit” este foarte curentă în uzul tc., cf. adet. Der. birar, s. m. (strîngător de biruri); birărie, s. f. (înv., impozit pe comerț); birnic, s. m. (care plătește bir, contribuabil). Cf. birșag. Vezi definitia »
nazír (nazíri), s. m. – Șef, comandant. Tc. nazir (Șeineanu, II, 271; Ronzevalle 168). Sec. XIX, înv. – Der. nazîrliu, s. m. (favorit, protejat), prin confuzie cu nazar; nazirie, s. f. (conducere, șefie). Vezi definitia »
știr3 s.n. (reg.; în expr.) a lua de-a știrul = a lua la purtare (hainele). Vezi definitia »
stir (-ruri), s. n. – (Bucov.) Prosop, cîrpă. Rus. stirati, steretĭ „a șterge, a scutura”. Vezi definitia »