CONCESÍV, -Ă adj. Care face concesii; îngăduitor. ◊ Propoziție concesivă (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regentă se realizează sau se poate realiza; conjuncție concesivă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. [Cf. fr. concessif, lat. concessivus]. Vezi definitia »

CONTENTÍV, -Ă adj. (med.) care menține poziția corectă a unui organ. (< fr. contentif) Vezi definitia »

DISPOZITÍV s. n. 1. ansamblu de piese care îndeplinește o anumită funcție într-un sistem tehnic. 2. mod de dispunere pe teren a unor trupe pentru luptă, pentru o operație militară. 3. parte finală a hotărârii unui organ de jurisdicție. (< fr. dispositif) Vezi definitia »

DETERSÍV, -Ă adj., s.m. Detergent. [< fr. détersif]. Vezi definitia »

REITERATÍV, -Ă adj. repetat. (< fr. réitératif) Vezi definitia »