Definita cuvantului acuarelă
ACUARÉLĂ (‹ fr., it. {i}) s. f. 1. Tehnică picturală în care se folosesc culori diluate în apă, cu efecte de transparență. Înfloritoare în arta europeană a sec. 18 și 19 (W. Turner, J. Constable, G. Rouault, M. Fortuni, A. Menzel ș.a.), a. cunoaște o dezvoltare accentuată în arta românească din secolul trecut (A. Chladek, I. Negulici, Mișu Popp ș.a.). Se remarcă a. lui Carol Popp de Szathmari. Valoroase sînt a. lui Th. Aman, N. Grigorescu, Șt. Luchian, N. Tonitza, Fr. Șirato, N. Dărăscu, Nutzi Acontz ș.a., iar cu Max Arnold a. atinge o culme a calității artistice. În arta contemporană, se consacră a. Maria Constantin, Clara Cantemir, Balogh Lajos, I. Murariu, un loc deosebit ocupîndu-l lucrările lui Corneliu Baba, de o excepțională forță expresivă. ♦ Pictură executată în această tehnică. 2. Vopsea solidă folosită în a. (1).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu acuarelă
TRIFOLIÓZĂ, trifolioze, s. f. Boală toxică la oi, pricinuită de consumarea în prea mare cantitate a unor specii de trifoi sau de alte leguminoase. [Pr.: -li-o-] – Din fr. trifoliose. Vezi definitia »
înghețată, înghețate s. f. 1. (intl.) informator, denunțător, trădător. 2. (tox.) amfetamină. Vezi definitia »
DÚTCĂ, dutce, s. f. Monedă rusească său poloneză de mică valoare, care a circulat și în țările românești; veche monedă românească de argint. [Var.: dúpcă s. f.] – Din ucr. dudok. Vezi definitia »
CHITÁRĂ, chitare, s. f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. ◊ Chitară electrică = chitară fără cutie de rezonanță, prevăzută cu un transductor care transformă vibrațiile coardelor în tensiuni alternative de audiofrecvență amplificate prin mijloace electronice. [Var.: ghitáră s. f.] – Din it. chitarra. Vezi definitia »
STURIONICULTÚRĂ s. f. ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea sturionilor; acipensericultură. (< it. storionicoltura) Vezi definitia »