SCUTIÉR s.m. Tânăr nobil, ostaș din Occident care purta scutul suzeranului feudal. [Pron. -ti-er. / < scut + -ier, după it. scudiere, fr. écuyer]. Vezi definitia »

BOXÉR² (‹ fr., engl.) s. m. Rasă de cîini de pază, de origine germană, cu aspect puternic, dar armonios, cu talia de 56-60 cm, gambe foarte lungi și urechi purtate vertical, avînd pielea de pe cap și frunte cutată, culoare arămie, păr scurt, aspru și strălucitor. Vezi definitia »

scutier, scutieri s. m. membru al forțelor speciale de menținere a ordinii publice. Vezi definitia »

PETROLIFÉR, -Ă adj. (despre terenuri, zăcăminte) care conține petrol. (< fr. pétrolifère) Vezi definitia »

pulgărmeștér, pulgărmeștéri, s.m. (înv.) reprezentant ales al conducerii în orașe și sate; birău, chinez, jude, procator, vornic, mudir. Vezi definitia »