REFERÍNȚĂ, referințe, s. f. l. Informație pe care o dă cineva cu privire la situația unei persoane. ♦ P. gener. Informație, lămurire, explicație. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ♦ Sistem de referință = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raportează pozițiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul față de altul, la care se raportează pozițiile corpurilor sau pozițiile în câmpurile de forță. ♦ (În loc. adj.) De referință = la care te poți referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. référence. Vezi definitia »

NICOTÍNĂ s.f. Substanță alcaloidă toxică, incoloră și uleioasă, care se găsește în tutun. [< fr. nicotine, cf. J. Nicot – diplomat francez din sec. XVI care importa tutunul în Franța]. Vezi definitia »

pepeniștínă, pepeniștíne, s.f. (reg.) pepeniște, pepenet, pepenărie, bostănărie, harbuzărie. Vezi definitia »

CURBATÚRĂ, curbaturi, s. f. Durere musculară provocată de o boală sau de o oboseală mare. – Din fr. courbature. Vezi definitia »

ECTOGENÉZĂ s. f. Teorie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea mediului extern și contestând implicit rolul structurii interne a organismelor. – Din fr. ectogénèse. Vezi definitia »