CAROLINGI (CAROLINGIENI), dinastie de regi și de împărați (care își trage numele de la Carol cel Mare), întemeiată în 751 de Pepin cel Scurt. A domnit în Franța (pînă în 987), în Germania (pînă în 911) și în Italia (pînă în 905). Vezi definitia »

MUGÍ, pers. 3 mugește, vb. IV. Intranz. I. (Despre unele animale cornute) A scoate sunete prelungi, caracteristice; a zbiera, a rage. II. P. anal. 1. (Despre oameni) A striga puternic; a urla, a răcni. 2. (Despre unele instrumente muzicale, unelte etc.) A produce (prin lovire, frecare, explozie etc.) sunete puternice, supărătoare. ♦ (Despre arme de foc) A bubui puternic. 3. (Despre ape și despre vânt) A vui puternic; a urla. [Prez. ind. pers. 3 și: múge] – Lat. mugire. Vezi definitia »

scârtogí, scârtogésc, vb. IV (reg.; despre opinci) a repara, a cârpi. Vezi definitia »

SFAROGÍ, sfarogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se face sfarog, a se scoroji. – Din sfarog. Vezi definitia »

RABLAGÍ, rablagesc, vb. IV. Refl. (Fam.; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuințare îndelungată); (despre ființe) a-și pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [Var.: răblăgí vb. IV] – Din rablagiu (derivat regresiv). Vezi definitia »