PEHLEVÍ s.f. v. pahlavi. Vezi definitia »

pășcăví (-vésc, -ít), vb. refl. – (Banat) A se mucegăi, (despre lichide) a face floare. Origine necunoscută. Vezi definitia »

loví (lovésc, lovít), vb. – 1. A ataca, a se năpusti. – 2. A izbi, a da lovituri. – 3. A biciui, a bate cu, a pedepsi. – 4. (Refl.) A se ciocni. – 5. (Refl.) A coincide, a se armoniza. – 6. (Refl.) A se pune de acord, a se învoi. Sl. loviti „a prinde, a apuca” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Moklosich, Lexicon, 342; Cihac, II, 177; Berneker 735; Conev 94), cf. bg. lovjă „a apuca”. Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 167 și Skok, Dacor., IX, 216. Der. loavă, s. f. (Olt., noroc, coincidență fericită); loveală, s. f. (înv., lovitură); loviște, s. f. (vîrtej, cuvînt înv., din sl. lovište „îngrăditură, parc de vînătoare”; sensul rom., numai la Dosoftei, pare să fie o improprietate); lovitură, s. f. (izbitură; chilipir). După Conev 37, loavă provine direct din bg. lov „lovitură”. Vezi definitia »

VIZAVÍ adv. peste drum, (față) în față; față de..., în raport cu... (< fr. vis-à-vis) Vezi definitia »

pliví (plivésc, plivít), vb. – A curăța de buruieni, a curăța via, pomii. – Var. înv. plevi. Sl. plĕti, plevą, pleveši (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 263; Conev 73). – Der. pliveală (var. plevilă, pleghilă înv. plavilă), s. f. (plivire), din bg. plevilo (Conev 74); plivit, s. n. (plivire). Cf. pleavă. Vezi definitia »