Definita cuvantului albu
ALBU, Florența (1934-2000, n. Florica, jud. Ialomița), poetă română. Elegii și meditații grave pe tema dispariției satului ancestral, a golului existențial și a trecerii necruțătoare a timpului („Epitaf”, „Poem în Utopia”, „Efectul de seră”).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu albu
TABÚ, tabuuri, s. n. Interdicție cu caracter religios, în anumite societăți primitive, aplicată la ceea ce este considerat sacru; interdicție rituală; fig. persoană, lucru despre care nu se discută de teamă, din pudoare etc. ♦ Fenomen de evitare a folosirii unui cuvânt și de înlocuire a lui cu un altul, din superstiție sau din pudoare; interdicție de limbaj. – Din fr. tabou. Vezi definitia »
ALBU (ALBU CEL MARE) (?-1460), mare dregător din Țara Românească. Complotînd împotriva domniei, a fost ucis de Vlad Țepeș. Vezi definitia »
EMBÚ s. n. ton întunecat, culoare mohorâtă a unui tablou. (< fr. embu) Vezi definitia »
BARBU, Filaret (1903-1984, n. Lugoj), compozitor și dirijor român de cor. Operete („Ana Lugojana”, „Tîrgul de fete”), muzică corală. Vezi definitia »
ighibu s.n. 1. sex
a (se) ighibughiza v.t. a face sex Vezi definitia »