Definita cuvantului alexandrescu
ALEXANDRESCU, Grigore (1810-1885, n. Tîrgoviște), poet român. Membru al Societății Filarmonice. Unionist. Sensibil, reflesiv, dar în același timp, lucid și ironic, este influențat în poezia sa de spiritul secolului luminilor și de cel revoluționar pașoptist. Meditații și elegii romantice și preromantice, animate de elanuri umanitare și patriotice („Anul 1840”, „Umbra lui Mircea. la Cozia”, „Răsăritul lunii. La Tismana”). Lirică erotică („Eliza”), de interogație și atmosferă meditativă. A ilustrat decisiv specii literare ca fabule („Toporul și pădurea”, „Dreptatea leului”, „Boul și vițelul”) și epistola („Epistolă către Voltaire”, „Satiră. Duhul meu”), anticipînd satira eminesciană prin gravitate și ironie. Proză („Memorial de călătorie”), culegere de folclor oltenesc, traduceri și imitații după Florian, Tasso, Voltaire.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu alexandrescu
cutărescu I pron. nehot. cineva. II s. m. sg. (peior.) persoană neînsemnată. Vezi definitia »
ADAMESCU, Gheorghe (1869-1942, n. București), istoric literar și bibliogra român. M. coresp. al Acad. (1921). Op. pr.: „Istoria literaturii române”, „Contribuțiune la bibliografia românească”. A colaborat cu I.A. Candrea la „Dicționarul enciclopedic ilustrat <Cartea Românească>”, elaborînd partea istorico-geografică. Autor de manuale școlare. Vezi definitia »
soilescu s. invar. v. soileală. Vezi definitia »
BRIȘCU, Grigore (1884-1965, n. Bîrlad), inventator român. A conceput (1909) și experimentat (1911) aparate de zbor (aerobrișca) și dispozitive pentru asigurarea stabilității și pilotării elicopterelor („Helicopterele”, 1910). Vezi definitia »
DRÁCU formă verbală în expr. v. DA2 (I.9.). A arunca, a azvârli. Să dai sticlele astea sparte la gunoi. ◊ Expr. A da (pe cineva sau ceva) dracului (sau la dracu, naibii, în plata Domnului etc.) ori a-l da încolo = a nu voi să știe (de cineva sau de ceva), a renunța la... [DEX '98] Vezi definitia »