BENGESCU, familie de boieri din Oltenia. Mai important: Staico B., consilier imperial în timpul ocupației austrice a Olteniei (1718-1739). Vezi definitia »

a cere cât dracu’ pe tată-său expr. (d. comercianți) a practica prețuri exagerat de mari. Vezi definitia »

BĂNESCU, Nicolae (1878-1971, n. Călărași), istoric și filolog român. Acad. (1938), prof. univ. la Cluj și București. Specialist în bizantinologie („Les duchés byzantins de Paristrion (Paradounavon)” et de Bulgarie, „Chipuri și scene din Bizanț”, „Bizanțul și romanitatea de la Dunărea de Jos”). M. de onoare al Societății de Studii Bizantine din Atena, vicepreședinte de onoare al Asociației Internaționale de studii Bizantine (1961-1971). Vezi definitia »

ALEXANDRESCU, Grigore (1810-1885, n. Tîrgoviște), poet român. Membru al Societății Filarmonice. Unionist. Sensibil, reflesiv, dar în același timp, lucid și ironic, este influențat în poezia sa de spiritul secolului luminilor și de cel revoluționar pașoptist. Meditații și elegii romantice și preromantice, animate de elanuri umanitare și patriotice („Anul 1840”, „Umbra lui Mircea. la Cozia”, „Răsăritul lunii. La Tismana”). Lirică erotică („Eliza”), de interogație și atmosferă meditativă. A ilustrat decisiv specii literare ca fabule („Toporul și pădurea”, „Dreptatea leului”, „Boul și vițelul”) și epistola („Epistolă către Voltaire”, „Satiră. Duhul meu”), anticipînd satira eminesciană prin gravitate și ironie. Proză („Memorial de călătorie”), culegere de folclor oltenesc, traduceri și imitații după Florian, Tasso, Voltaire. Vezi definitia »

BĂLĂȘESCU, Nicolae (Nifon) (1806-1880, n. sat Hașag, jud. Sibiu), cărturar român. Participant la Revoluția de la 1848-1849. Autor al unui dicționar latin-român (1847) și al unei gramatici a limbii române (1848). Vezi definitia »