Definita cuvantului alexandrumacedon
ALEXANDRU MACEDON (356-323 î. Hr.), rege al Macedoniei (336-323 î. Hr.). Fiu al lui Filip II și discipol al lui Aristotel. După reprimarea răscoalei orașelor grecești, inițiată de Teba (335 î. Hr.), a început lunga campanie împotriva Imp. Persan. A trecut Helespontul, a învins armata persană la Granicos (334 î. Hr.) și Issos (333 î. Hr.) și a cucerit Fenicia și Egiptul. După Bătălia decisivă de la Gaugamela (331 î. Hr.) împotriva lui Darius III, a cucerit (330-327 î. Hr.) provinciile din centrul Imp. Ahamenid: Babilonul, Susa, Ecbatana, Persepolis. După campania din N Indiei (327-326 î. Hr.) a murit la Babilon în vîrstă de 33 de ani. Întemeietor a peste 70 de orașe care-i poartă numele. Domnia lui A. marchează începutul perioadei elenistice. După moartea sa, vastul imperiu a fost împărțit între generalii săi, denumiți, diadohi.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu alexandrumacedon
SALÓN s.n. 1. Cameră frumos mobilată în care se primesc musafiri. 2. Sală publică în care se organizează baluri, reuniuni etc. ♦ Sală în care se organizează expoziții de pictură, de sculptură etc.; (p. ext.) expoziția însăși. ◊ Salon literar = loc de reuniune în scopul unor discuții, de obicei literare și filozofice. 3. Cameră mare cu paturi pentru bolnavi într-un spital. [Pl. -oane. / < fr. salon, cf. it. salone]. Vezi definitia »
TAMPÓN, tampoane, s. n. 1. Piesă la vehiculele de cale ferată, constând dintr-un disc masiv de oțel și un resort puternic, care primește șocurile dintre vehicule în timpul mersului și care menține o anumită distanță între vagoanele cuplate. 2. Bucată de vată sau de tifon sterilizat, care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie sau care se introduce într-o cavitate naturală a organismului în scopuri terapeutice. 3. Substanță întrebuințată pentru a împiedica un anumit proces chimic. 4. Accesoriu de birou, alcătuit dintr-o placă curbată acoperită cu hârtie sugativă, care servește la uscarea cernelii după scriere. – Din fr. tampon. Vezi definitia »
FITÓN s. m. 1. plantă rudimentară. 2. cea mai mică unitate detașată de pe un organism vegetal, care, prelevată dintr-o cultură, dă naștere unui nou organism. (< gr. phyton) Vezi definitia »
ȘAPERÓN s.n. (Franțuzism) 1. Un fel de capișon care acoperea capul și gâtul până la umeri, purtat de bărbați și femei în evul mediu. 2. (Fig.) Femeie în vârstă care întovărășește în lume o fată sau o femeie tânără. [< fr. chaperon]. Vezi definitia »
hohón, -ă, adj. (reg.) pustiu, -e. Vezi definitia »