Definita cuvantului algebră
ALGÉBRĂ (‹ fr.; lat. m. algebra din arab. al-dzĕbr) s. f. 1. Ramură a matematicii care studiază polinoamele al căror coeficienți sînt numere întregi, raționale, reale, complexe. Contribuții la dezvoltarea a. au avut: N. Tartaglia; F. Vieté (a dat relațiile între rădăcini și coeficienții unei ecuații); J. Neper; I. Newton (a extins formula puterii binomului pentru exponenți raționali); M. Rolle (a dat o regulă de separare a rădăcinilor ecuațiilor algebrice); N. Abel; E. Galois (a stabilit condițiile pentru care o ecuație algebrică este rezolvabilă în radicali). A. modernă (sau abstractă) se ocupă cu studiul așa-numitelor structuri algebrice (de ex. grupurile, inelele, idealele, corpurile etc.), precum și cu studiul relațiilor dintre aceste structuri. A. liniară, parte a algebrei care are ca obiect teoria funcțiilor liniare și a sistemelor de funcții liniare. 2. SAlgebra logicii (sau booleană) = parte a logicii matematice bazată pe aplicarea metodelor algebrice și care cuprinde calculul prpozițiilor, claselor și relațiilor. A fost întemeiată în dec. 5 al sec. 19 de G. Boole și A. De Morgan. 3. A. peste un inel comutativ A = structură dată de un inel B dotat cu o lege de compoziție externă definită pe A X B cu valori în B și care verifică anumite propietăți (ex. a. peste corpul numerelor reale).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu algebră
DIURÉZĂ s. f. 1. proces de formare și eliminare a urinei. 2. excreție abundentă de urină. (< fr. diurèse, lat. diuresis) Vezi definitia »
pícsă, pícse, s.f. (reg.) 1. cutie. 2. pușculiță. 3. tabacheră. 4. vas în care se ține unsoarea pentru car. 5. corn în care se păstrează praful de pușcă. 6. stup. 7. piesă de tablă care leagă între ele foalele de suflat fumul asupra stupilor. 8. bucșă (la roata carului). Vezi definitia »
ELASTOMECÁNICĂ s.f. Parte a mecanicii care se ocupă cu studiul deformării corpurilor solide sub acțiunea unor forțe exterioare. [< fr. élastomécanique]. Vezi definitia »
PLÁTINĂ, (2, 3) platine, s. f. 1. Metal prețios de culoare albă-cenușie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil și ductil, foarte rezistent la căldură și la acțiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, în tehnica dentară etc. ♦ Negru de platină = platină (1) sub formă de pulbere, folosită în industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de mașini care altădată se fabricau din platină (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu secțiune dreptunghiulară, cu dimensiuni mici, care se folosește ca materie primă la laminarea tablei subțiri. – Din fr. platine. Vezi definitia »
CENÓZĂ2 s.f. Evacuare a fecalelor din organism. (din fr. cénose) Vezi definitia »