Definita cuvantului contemperație
CONTEMPERÁȚIE, contemperații, s. f. Impuls presupus a-și avea originea în grația divină și care constă în înclinarea voinței către săvârșirea unui fapt, fără a-l determina însă. – Din fr. contempération, lat. contemperatio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contemperație
MÂRȘEVÍE s. f. v. mârșăvie. Vezi definitia »
MEDITÁȚIE s.f. 1. Gândire, cugetare îndelungată și adâncă; meditare. 2. Poezie lirică filozofică în care poetul își pune unele probleme în legătură cu existența omenească. ♦ Scriere în proză asupra unui subiect filozofic, moral sau religios. 3. Lecție particulară (dată de un meditator). [Gen. -iei, var. meditațiune s.f. / cf. fr. méditation, lat. meditatio]. Vezi definitia »
ETOPOEZÍE s.f. v. etopee. Vezi definitia »
FOREZÍE, forezii, s. f. Transportare a indivizilor unei specii de către indivizii altei specii, fără ca între cele două organisme să existe relații de parazitism. – Din fr. phorésie. Vezi definitia »
nucăríe1, nucăríi, s.f. (reg.) livadă cu nuci; nucet, nucăriște, nucăt. Vezi definitia »