Definita cuvantului contemperație
CONTEMPERÁȚIE, contemperații, s. f. Impuls presupus a-și avea originea în grația divină și care constă în înclinarea voinței către săvârșirea unui fapt, fără a-l determina însă. – Din fr. contempération, lat. contemperatio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contemperație
ACRINÍE s.f. (Med.) Diminuare sau absență a unei secreții. [Gen. -iei. / < fr. acrinie, cf. gr. a – fără, krinein – a secreta]. Vezi definitia »
PRIMÓRDIE s.f. v. primordiu. Vezi definitia »
SENIORÍE s. f. 1. calitate de senior1 (I). ◊ drept, putere, autoritate a unui senior. 2. formă de guvernământ a orașelor-republici medievale din Italia. (< fr. seigneurie, it. signoria) Vezi definitia »
NEUTRALIZÁȚIE s.f. Neutralizare. [Gen. -iei. / < fr. neutralisation]. Vezi definitia »
TIFLOLOGÍE s. f. ramură a defectologiei care studiază deficiențele senzoriale vizuale. (< fr. typhlologie) Vezi definitia »