DOVEDÍ, dovedésc, vb. IV. 1. Tranz. A arăta cu probe, cu argumente, cu mărturii existența sau inexistența unui fapt, a unei situații etc.; a demonstra, a proba. 2. Tranz. și refl. A (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) vădi într-un anumit fel. 3. Tranz. (Pop.) A învinge, a birui. ♦ A întrece, a lăsa pe cineva în urmă. 4. Tranz. și intranz. (Pop.) A prididi, a răzbi; a termina, a isprăvi. – Din sl. dovesti (dovedon). Vezi definitia »

RADI- v. radio-. Vezi definitia »

RĂZVEDÍ, răzvedesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să priceapă, a lămuri, a desluși, a explica. – Sb. razvideti. Vezi definitia »

odădí, pers. 3 sg. olădéște, vb. IV (reg.) (despre iarbă, ramuri) a crește din nou. Vezi definitia »

ALFOLDI [ɔlfödi], Andras (1895-1981), istoric și arheolog ungur. Stabilit în S.U.A. Studii în domeniul istoriei politice și religioase a Imp. Roman („Studiu asupra crizei din sec. 3 î. Hr.”). Vezi definitia »