CONSTITUTÍV, -Ă, constitutivi, -e, adj. Care intră în compunerea unui lucru, care reprezintă un element esențial din structura lui; alcătuitor. – Din fr. constitutif. Vezi definitia »

EXPLICATÍV, -Ă adj. care are rolul de a explica. ♦ notă ~ă = explicație a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text; dicționar ~ = dicționar în care sunt explicate sensurile și întrebuințările cuvintelor; propoziție relativă ~ă = propoziție apozitivă. (< fr. explicatif) Vezi definitia »

FRICATÍV, -Ă adj., s. f. constrictiv. (< fr. fricatif) Vezi definitia »

VINDICATÍV, -Ă, vindicativi, -e, adj. (Livr.) Răzbunător. – Din fr. vindicatif. Vezi definitia »

CARMINATÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care are proprietatea de a evacua gazele din intestin. [< fr. carminatif]. Vezi definitia »