Definita cuvantului althing
ALTHING, denumire dată parlamentului din Islanda. Fondat în 930, este considerată cea mai veche adunare națională din lume.

Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu althing
drîng interj. – Exprimă zgomotul produs de lovirea unei foi de metal. – Var. drînga, dranga, sdrîng(a). Mr. sdring. Creație expresivă. Se întîlnește cu drîng, s. n. (băț încovoiat pentru bătut lîna), din sl. drogu „bîtă”, astfel încît este greu de stabilit dacă drîng, s. n. (drîmbă) provine dintr-unul din aceste două cuvinte. Pentru posibila legătură semantică între „bîtă” și „drîmbă”, cf. lat. tignum „bîtă”, cava tigna „trăsură”; fr. guimbarde „trăsură” și „drîmbă”; sl. drǫgŭrus. drogá „targă” › droagă, s. f. (Mold., căruță), droangă, s. f. (Mold., clopoțel). Totuși, Cihac, II, 101 și Candrea derivă acest cuvînt de la sb. drndaoblînc”, iar Conev 67 din bg. drănkam „a bate clopotele”; după Scriban ar fi doar var. de la drîmbă. Der. (s)drăngăni (var. drîngăi, mr. sdîngînescu), vb. (a răsuna, a zornăi; înv., a bate din palme; a cînta prost la un instrument muzical; a cînta la drîmbă); (s)drăngăneală (var. (s)drăngănitură), s. f. (dăngănit); sdrăngănel, s. m. (clopoțel); (s)drăngălău, s. f. (crai, curtezan), cf. drăgălău. Cf. drîmbă. Vezi definitia »
KÁRLING s. n. creastă de munte stâncoasă, crenelată și ascuțită, specifică morfologiei glaciare. (< germ. Karling, fr., engl. karling) Vezi definitia »
TING interj. (Repetat) Cuvânt care imită sunetul clopoțeilor sau al talăngii. – Onomatopee. Vezi definitia »
DORKING DÁ-KIN/ s. n. rasă de găini originară din Anglia, cu picioare cu cinci degete și o greutate medie. (< engl. dorking) Vezi definitia »
ștáirung s.n. (reg.) 1. nume dat unor dispozitive sau unor piese ale joagărului: dispozitiv care împinge bușteanul spre ferăstrău; dispozitiv care trage înapoi bușteanul tăiat; dispozitiv cu care se reglează joagărul pentru a tăia scânduri de diferite dimensiuni; dispozitiv care oprește curgerea apei sau îi reglează debitul; furcă de fier care împinge roata dințată. 2. (în forma: ștaierunc) nume dat unor piese ale morii de apă: grindeiul grăunțarului; cătușă strânsă de grindeiul grăunțarului; bătătoare legată de jug și de grindeiul grăunțarului. 3. (în forma: ștairunc) lovitură puternică. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z