CALÁMUS s. n. 1. Partea bazală, goală în interior, a unei pene. 2. Tip de tulpină neramificată, asemănătoare părului. 3. Instrument de scris antic, din tulpină de stuf. (din lat. calamus < gr. kálamos = tulpină, tub (de scris)) [def. 1., 2. MDN, 3. Brockhaus] Vezi definitia »

RÁDIUS s.n. Cel mai subțire dintre cele două oase ale antebrațului. [Pron. -di-us. / < fr., lat. radius]. Vezi definitia »

NAUTÍLUS s. m. v. nautil. Vezi definitia »

BÁMBUS s.m. Plantă exotică lemnoasă, cu tulpină dreaptă, goală pe dinăuntru, foarte rezistentă și înaltă până la 25 m. [Pl. -uși. Var. bambu s.m. / < fr., port. bambou, germ. Bambus < cuv. malaiez]. Vezi definitia »

CÁLUS s. n. 1. țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. ♦ ~ vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi. 2. țesut vegetal de cicatrizare a organelor rănite. (< fr. calus, lat. callum, îngropare) Vezi definitia »