Este o boala cauzata de hormani care ataca cu desăvîrsire corpul omenesc Vezi definitia »

MÚNTE, munți, s. m. 1. Ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 800 de metri. ◊ Expr. Prin munți și văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul. ♦ Regiune, zonă muntoasă. 2. Fig. Grămadă, cantitate mare (și înaltă) din ceva; morman. ♦ Om foarte înalt (și solid). 3. (În sintagma) Munte de pietate = întreprindere capitalistă de credit specializată în acordarea de credite pe baza amanetării obiectelor de uz personal; casă de lombard. – Din lat. mons, -tem. Vezi definitia »

FUNCIARMÉNTE adv. cu desăvârșire, cu totul, absolut; esențialmente. (< it. funciarmente) Vezi definitia »

OMNILATERALITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi omnilateral. – Omnilateral + suf. -itate. Vezi definitia »

suneșteáște adv. (înv.) sonor. Vezi definitia »