bitáng (-gi), s.m. – 1. Străin, din altă parte. – 2. Vagabond. – 3. Bastard, fiu natural. Mag. bitang (Cihac; Gáldi, Dict., 108). Se folosește în Trans. (cf. ALR 211). Cf. sb. bitanga „leneș”. Vezi definitia »

KÁRLING, kárlinguri s.n. Creastă de munte stâncoasă, crenelată și ascuțită, specifică morfologiei glaciare. (cf. germ. Karling, fr., engl. karling) [def. MDN] Vezi definitia »

șpring, șpringuri s. n. (intl.) furt comis prin folosirea cheilor potrivite. Vezi definitia »

zang interj. – Imită zornăitul obiectelor metalice. – Var. zîng, zing, zdrang, sdrang și der. zanga. Creație expresivă. – Der. zăngăni, vb. (a zornăi, a zdrăngăni), cf. mr. dzăngarare, mag. csengeni (Cihac, II, 540); zăngănitură, s. f. (zornăit); zăngăt (var. zănghet, zînghet, zinghet), s. n. (zornăit); zăngănitor, adj. (zornăitor). Vezi definitia »

HANDLING HÉND/ s. n. complex de servicii pentru a satisface asistența avioanelor și a pasagerilor în timpul staționării pe aeroporturi. (< engl., fr. handling) Vezi definitia »