HALOGÉN, -Ă, halogeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Nume generic pentru elementele fluor, clor, brom, iod și astatiniu, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. 2. Adj. Care dă naștere la săruri. – Din fr. halogène. Vezi definitia »

DREN, drenuri, s. n. 1. Conductă sau canal care colectează și evacuează apă de pe un teren apos, coboară nivelul unei pânze de apă din sol etc. ♦ Strat de piatră spartă sau de pietriș așezat în spatele unui zid de sprijin sau deasupra unei bolți de pod sau de tunel, care colectează apa de infiltrație. 2. Tub sau meșă de bumbac care înlesnește scurgerea secrețiilor dintr-o plagă. [Var.: (2) drénă s. f.] – Din fr. drain. Vezi definitia »

PALEOGÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima perioadă a neozoicului; numulitic. (< fr. paléogène) Vezi definitia »

STIRÉN s.m. Hidrocarbură nesaturată lichidă, întrebuințată ca materie primă la prepararea polistirenului, din care se obțin diferite mase plastice polimerizate. [< fr. styrène]. Vezi definitia »

ECZEMATOGÉN, -Ă adj. (despre substanțe) care provoacă eczeme. (< fr. eczématogène) Vezi definitia »