DRAPÉL s. n. 1. steag al unei unități militare; steag, flamură. ♦ a fi sub ~ = a servi în armată. 2. (cinem.) suprafață opacă dintr-o bucată de pânză neagră întinsă pe o ramă metalică, care se poate monta pe un stativ, permițând reținerea luminii pe anumite obiecte sau mascarea anumitor zone din cadrul unui film. 3. (av.) punere în ~ = fixare a palelor unei elice cu pas variabil într-o poziție care oferă o mai mică rezistență în înaintare în caz de oprire a motorului. (< it. drappello) Vezi definitia »

POLIȘINÉL s.m. 1. (Lit.) Personaj caraghios din comedia bufă. ♦ Marionetă cu cocoașă în față și în spate. 2. (Fig.) Persoană considerată în societate ca un bufon. ♦ Persoană lipsită de o linie fermă de conduită și de o opinie personală constantă. ◊ Secretul lui polișinel = secret cunoscut de toată lumea; ceea ce toată lumea știe, dar se ține secret. [Pl. -li, scris și polichinelle. / < fr. polichinelle, cf. it. Pulcinella – personaj din comedia italiană bufă]. Vezi definitia »

FICĂȚÉL, ficăței, s. m. Diminutiv al lui ficat. – Ficat + suf. -el. Vezi definitia »

schimbățél, adj. (reg.) care a fost înlocuit cu altcineva sau cu altceva. Vezi definitia »

LĂNȚUȘÉL, lănțușele, s. n. Lănțișor. – Din lănțuș + suf. -el. Vezi definitia »