ALEXANDRESCU, Grigore (1810-1885, n. Tîrgoviște), poet român. Membru al Societății Filarmonice. Unionist. Sensibil, reflesiv, dar în același timp, lucid și ironic, este influențat în poezia sa de spiritul secolului luminilor și de cel revoluționar pașoptist. Meditații și elegii romantice și preromantice, animate de elanuri umanitare și patriotice („Anul 1840”, „Umbra lui Mircea. la Cozia”, „Răsăritul lunii. La Tismana”). Lirică erotică („Eliza”), de interogație și atmosferă meditativă. A ilustrat decisiv specii literare ca fabule („Toporul și pădurea”, „Dreptatea leului”, „Boul și vițelul”) și epistola („Epistolă către Voltaire”, „Satiră. Duhul meu”), anticipînd satira eminesciană prin gravitate și ironie. Proză („Memorial de călătorie”), culegere de folclor oltenesc, traduceri și imitații după Florian, Tasso, Voltaire. Vezi definitia »

ANDREIAN-CAZACU, Cabiria (n. 1928, Iași), matematician român. Elevă a lui S. Stoilow. Prof. univ. la București. Contribuții în teoria funcțiilor complexe („Teoria funcțiilor de mai multe variabile complexe”). Vezi definitia »

ANDREESCU, Ioan (1850-1882, n. București), pictor român. Studii la București și, ulterior la Paris, unde s-a alăturat grupului de la Barbizon. Influențat de impresioniști, deosebindu-se de aceștia prin solida construcție a formelor și prin cromatica sobră cu tonalități grave. Complexă vocație de peisagist; profund și meditativ observator al naturii, căreia îi conferă un intens dramatism și un mare potențial poetic („La arat”, „Stejarul”, „Iarnă la Barbizon”). A mai pictat flori, naturi moarte și portre („Autoportret”, „Profil de fată”). M. de onoare post-mortem al Acad. (1948). Vezi definitia »

Cu cel mult trei diferentieri specifice. Este un termen din genetica(biologie) care se refera la diferentierile dintre tulpinile plantelor/bacteriilor(drojdiilor).De exemplu: drojdiile care au mai mult de trei diferentieri nu sunt conspecifice. Vezi definitia »

cinéscu pron. nehot. (înv.) fiecare, fiecine. Vezi definitia »