CLĂNȚĂNÍ, clănțănesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre dinți) a se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii). 2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă. ♦ A apăsa repetat, cu violență și cu zgomot de clanța unei uși. 3. Fig. (Peior.) A vorbi mereu; a flecări. ♦ Refl. recipr. A se certa (ușor), a se ciorovăi. [Var.: (pop.) clențăní, clențení vb. IV.] – Clanț + suf. -ăni. Vezi definitia »

înlimăní, înlimănésc, vb. IV (înv.) a trage la liman, la mal; a acosta. Vezi definitia »

CHIPROVICÉNI s. m. pl. Nume dat unor meșteșugari bulgari stabiliți în a doua jumătate a sec. XVII în Țara Românească. – Chiprovăț (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

docăní (-nésc, -ít), vb. – A pisa, a insista, a deranja. – Var. docăi. Creație expresivă, cf. tocăni, bocăni. În Olt. și Munt. Vezi definitia »

OMNI- Element de compunere cu sensul „(a) tot, (a) toate”, care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Din fr. omni-. Vezi definitia »