HANÍF s. m. nume dat în Coran celor care posedă o credință pură, adevărată. (< fr. hanif) Vezi definitia »

rósbif (rósbifuri), s. n. – Friptură din mușchii de vacă în sînge. Fr. rosbif. Vezi definitia »

XIF- elem. v. xifo-. Vezi definitia »

ștáif (-furi), s. n. – 1. Întăritură interioară a călcîiului la pantofi. – 2. (Arg.) Guler. Germ. steif „bățos; apretat” (Tiktin). Vezi definitia »

PONTÍF, pontifi, s. m. (În Roma antică) Preot din colegiul sacerdotal suprem, însărcinat cu supravegherea cultului religios și a celorlalți preoți; p. ext. grad înalt în ierarhia sacerdotală la diferite popoare; (astăzi) înalt demnitar ecleziastic, arhiereu, prelat. ♦ Șeful suprem al Bisericii catolice; papă. ♦ Fig. (adesea ir.) Persoană care are pretenția sau este considerată a fi o autoritate indiscutabilă într-un anumit domeniu. – Din fr. pontife. Vezi definitia »