TÁBES s.n. (Med.) Boală nervoasă cronică (de natură sifilitică) care atacă mai ales măduva spinării, cauzând pierderea progresivă a coordonării mișcării; ataxie locomotorie. [< fr. tabès, lat. tabes]. Vezi definitia »

STRES s.n. 1. Factor (sau ansamblu de factori) de mediu care provoacă organismului uman o reacție anormală; (p. ext.) ansamblul reacțiilor fiziologice prin care organismul uman răspunde unui agent stresant, încercând să se apere și să-și mențină echilibrul de bază. 2. Efort, încordare, tensiune neuropsihică. ♦ Ansamblu de perturbații organice sau psihice. 3. (Geol.) Presiune laterală care se produce în sinclinale, cauzând formarea cutelor sistemelor muntoase. [Scris și stress. / < engl., fr. stress]. Vezi definitia »

BARRÈS [barés], Maurice (1862-1923), romancier, eseist și om politic francez. Scrieri cu implicații naționaliste, dominate de cultul eului, al morților și al pămîntului (trilogiile „Cultul eului” și „Romanul energiei naționale”). Proză eseistică („Despre sînge, voluptate și moarte”). Vezi definitia »

LÍMES s. n. Sistem de apărare folosit de romani, care consta dintr-un zid de piatră sau dintr-un val de pământ, construit la granițele provinciilor. – Cuv. lat. Vezi definitia »

proces specific apelor de suprafata, ce consta in imbogatirea excesiva a acestora in substante nutritive,in special azot si fosfor, prin poluare naturala sau artificiala. Vezi definitia »