ULCERÁȚIE s.f. Formare a unui ulcer; rană ulceroasă; ulcerare. [Gen. -iei, var. ulcerațiune s.f. / < fr. ulcération, lat. ulceratio]. Vezi definitia »

TRANSLOCÁȚIE, translocații, s. f. Mutare dintr-un loc în altul. ♦ (Biol.) Mutație cromozomică constând în atașarea unui fragment de cromozom la alt cromozom. – Din lat. translocatio, -onis, fr. translocation. Vezi definitia »

FÚNCȚIE, funcții, s. f. (Și în forma funcțiune) 1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat și organizat într-o instituție, în schimbul unui salariu; serviciu, slujbă, post². ♦ Grad pe care îl deține cineva într-o ierarhie administrativă. 2. Sarcină, rol; destinație. 3. (Gram.) Rolul sintactic pe care îl indeplinește un cuvânt într-o propoziție. 4. Ansamblu de proprietăți chimice ale unui compus, determinat de o anumită grupă de atomi din molecula. 5. (Fiziol.) Activitate proprie a fiecărui organ, aparat, țesut din organismele vii ale viețuitoarelor. 6. (Mat.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente. 7. (Log.) Operație care, prin aplicarea asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 8. (În expr.) A fi în funcție de... = a depinde de... [Var.: funcțiúne s. f.] – Din fr. fonction, lat. fonctio, -onis. Cf. it. funzione. Vezi definitia »

HIALOFOBÍE s. f. teamă patologică de obiecte de sticlă. (< engl. hyalophobia) Vezi definitia »

SÁLVIE s. f. plantă erbacee ornamentală cu flori roșii sau violete, din familia labiatelor. (< lat. salvia) Vezi definitia »