MÚCUS s. n. Secreție produsă de celulele mucoase ale unor glande. – Din lat., fr. mucus. Vezi definitia »

cupús, cupúse, s.n. (reg.) instrument vechi cu coarde; cobuz. Vezi definitia »

CÁRUS s.n. (Med.) Starea cea mai gravă, ultimă a comei. [< fr. carus, cf. gr. karos – somn adânc]. Vezi definitia »

ÁRGUS s.m. 1. Personaj legendar despre care se spune că ar fi avut o sută de ochi. 2. (Fig.) Om cu privire ageră, pătrunzătoare, iscoditoare; păzitor vigilent. 3. Gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele împestrițate de numeroase pete rotunde, care trăiesc în arhipelagul Malaysiei. [< fr. argus, cf. Argus – fiul lui Zeus și al Niobei]. Vezi definitia »

APÚS¹, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliște oferită de soare când apune. 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului și aflat la 90° de punctul sud (în direcția mișcării acelor unui ceasornic); p. ext. loc pe orizont, regiune unde apune soarele; vest. ♦ Nume generic dat statelor din vestul Europei și din America; Occident. 3. Timp al zilei când apune soarele; asfințit. ♦ Fig. Declin, decădere. – V. apune. Vezi definitia »