MONOPÓDIU s. n. mod de ramificație a tulpinii cu creștere neîncetată și cu ramuri laterale. (< fr., lat. monopodium) Vezi definitia »

PÁLIU¹ s. n. 1. mantie la vechii greci, dintr-o fâșie de stofă dreptunghiulară care se drapa în jurul corpului. 2. bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale. 3. răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta (3). 4. cortexul cerebral (care acoperă creierul ca o manta). (< lat., fr. pallium) Vezi definitia »

DONÁRIU s.n. Parte a unui templu sau a altui edificiu antic unde se păstrau ofrandele aduse zeilor. ♦ Piesă cu caracter votiv. [< fr., lat. donarium]. Vezi definitia »

FÓLIU, folii, s. n. Curbă geometrică a cărei formă este asemănătoare cu aceea a unei frunze. – Din fr. folium. Vezi definitia »

PROSCÉNIU s.n. Partea de dinainte a unui teatru antic, unde jucau actorii. ♦ Partea planșeului scenei care iese în fața cortinei (închise); avanscenă. [Pron. -niu, var. proscenium s.n. / < fr., lat. proscenium, cf. gr. proskenion]. Vezi definitia »