Definita cuvantului arheologie
ARHEOLOGÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. arkhaios „vechi” + logos „studiu”) s. f. Ramură specializată a științei istorice, avînd ca obiect colectarea, ordonarea și interpretarea vestigiilor materiale din trecutul istoric al omenirii. A. este principalul izvor pentru cunoașterea istoriei (preistoriei) și a civilizațiilor antice în lipsa știrilor scrire. Metodele de cercetare ale a. sînt: practice (de descoperire pe teren) și teoretice (de ordonare și interpretare a materialului descoperit). A. ca știință s-a constituit în sec. 17, cînd s-a trecut la o cercetare sistematică și la interpretarea vestigiilor antice ca mărturii sau argumente în sprijinul datelor oferite de izvoarele scrise. În sec. 18 are loc explorarea sistematică a unor vechi centre antice, creîndu-se primele șantiere și școli arheologice naționale. Primele săpături arheologice sistematice de pe terit. României s-au făcut în sec. 19, creatorul școlii naționale de arheologie fiind. V. Pârvan.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu arheologie
MIZERICÓRDIE s. f. (Livr.) Milă, îndurare, milostivire. – Din lat. misericordia. Vezi definitia »
PANMIELOFTIZÍE s. f. Boală a măduvei osoase caracterizată prin scăderea până la dispariție a celulelor care fabrică elementele celulare ale sângelui. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. panmyélophtisie. Vezi definitia »
ANTOLOGÍE, antologii, s. f. Culegere de lucrări alese dintr-unul sau mai mulți autori. – Fr. anthologie (< gr.). Vezi definitia »
ENDOCRINOPATÍE s.f. (Med.) Afecțiune datorită disfuncției unei glande endocrine. [Gen. -iei. / < fr. endocrinopathie]. Vezi definitia »
IZOLÍNIE s.f. Linie ce unește punctele în care o mărime are aceeași valoare. [Gen. -iei, var. isolinie s.f. / < izo- + linie]. Vezi definitia »